Mai bine sa-ti plangi anii pierduti intr-un Mercedes decat saracia pe bicicleta. In acest mod gandesc acum majoritatea tinerilor care isi cauta un loc de munca bine platit. Totul a inceput la varsta de 19 ani cand am decis ca este timpul sa imi caut un job. Am inceput sa aplic la diverse companii din domeniul vanzarilor printre care si una care activeaza in piata de capital.
Dupa cateva zile primesc un telefon de la acea companie prin care sunt anuntat ca am fost selectat pentru un interviu. Pana sa ajung acel interviu nu stiam absolut nimic despre bursa, forex, piata de capital, sincer sa fiu nici nu stiam ca exista astfel de companii la noi in tara. Ajung la compania respectiva, intru intr-o sala destul de mica cu inca 20 de persoane, primul lucru la care m-am gandit cand am vazut atatea persoane a fost ca exista o mare concurenta pentru acel post si cineva ne va lua pe rand si va vorbii cu noi. Intra un tip in sala foarte tanar din punctul meu de vedere, imbracat la costum, cu un ceas scump la mana, se prezinta si incepe interviul de grup. Dupa ce a facut cunostinta cu fiecare persoana din sala a decis ca este momentul sa ne spuna cateva lucruri despre acel job ce va trebuii sa facem si cum suntem rasplatiti. Singurele lui cuvinte au fost urmatoarele : "Daca vreti sa faceti bani ati venit in locul potrivit, daca nu, plecati acasa". Tot interviul ne-a vorbit numai despre banii despre cum se distreaza brokerii si chestii de genu asta, despre job nu a spus decat ca trebuie sa dam cateva telefoane pe zi sa convingem oamenii sa investeasca in bursa. La sfarsitul zilei ne-a spus ca persoanele care au trecut acest interviu vor fi contactate. Dupa 2 zile primesc un telefon prin care am fost felicitat si mi s-a spus ca am fost printre putinii oameni selectati sa fac parte din acea companie. Totul a sunat asa frumos incat am decis sa merg sa vad despre ce este vorba. Prima zi de lucru. Intru intr-o sala plina ochi cu baieti tineri care tipau la telefon. Am scris bine "tipau" acei oameni nu vorbeau la telefon pur si simplu zbierau la clienti sa bage bani ca acum este cel mai important moment. Vine manageru la mine, imi arunca un telefon pe masa, o baza de date si imi spune sa fac si eu acelas lucru. Ma uit stanga, dreapta, formez un numar si incep sa vorbesc. Normal ca persoana cu care eu vorbeam nu auzea si nu intelegea absolut nimic. Si uite asa au trecut primele zile, primele zile in care nu am inteles nimic din ce se intampla, primele zile in care dadeam telefoane doar de forma sa spun asa, primele zile in care ma gandeam ca urmatoarea zi nu o sa mai vin. Trec aceste zile si vine ziua de salariu. Normal ca eu nu am primit nici macar 1 leu. Eu nu am primit nimic, dar colegii mei vechi primeau banii in pungi de cadouri pentru simplu motiv ca nu incapeau in plicuri. Am vazut ce comisioane se primesc si m-am pus serios pe treaba, dupa a doua luna primul meu comision a fost de 5000 ron bani multi pentru mine si pentru acea perioada. Am spus ca l-am prins pe Dumnezeu de picioare, atatia bani nu avusesem niciodata. Lunile treceau repede banii veneau din ce in ce mai multi totul era perfect. Imi cumparasem masina, un mic teren sa imi fac o casa si bineinteles bani cheltuiti prin cluburi. Dupa un an si jumatate datorita stresului, orelor suplimentare care erau obligatorii si neplatite au inceput sa apara si primele semne de epuizare. Inafara de stres a trebuit sa fac multe alte sacrificii, viata personala etc. In mare parte cei care rezista un an in acest domeniu ori se plafoneaza ori avanseaza, dar majoritatea nu rezista nici macar 3 luni. Nu as sti ce sa va zic daca merita sau nu acest sacrificiu, pentru mine a meritat o perioada, dar acum regret multe lucruri. Rutina jobului, lipsa libertatii si stilul prea agresiv al sefilor sunt principalele motive pentru care multi dintre cei noi angajati nu rezista foarte mult timp. Din punctul meu de vedere in acest job esti manipulat inca din prima zi in care te angajezi pana in ultima zi in care pleci. Eu am fost unul dintre cei care au rezistat aproximativ patru ani in acest domeniu, patru ani in care am lucrat fara carte de munca, patru ani in care a trebuit sa imi sacrific tot ce a insemnat viata personala, patru ani in care a trebuit sa devin cea ce nu sunt, patru ani in care mi-a fost vandut si la randu-mi am vandut visul in fiecare zi. Acum lucrez intr-un alt domeniu, banii pe care i-am castigat din bursa probabil nu o sa-i mai castig aici, dar linistea care o am aici o regret in patru ani petrecuti la bursa. Daca esti genul de persoana care ai face orice pentru bani angajeaza-te in acest domeniu, iti gasesti foarte repede un job in acest domeniu. Dar daca esti o persoana care ai vrea sa echilibrezi munca cu viata personala fereste-te de bursa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu